Ti-am zis vreodata ca imi place de tine? Nu stiu, nu mai tin minte… Pentru ca esti inteligenta si ma faci sa rad si uite, nu e numai asta, dar prefer sa ma opresc aici deocamdata pentru ca e frumos afara… cum ti se pare Hyde Park inghetat? Hmm, nu m-am mai plimbat prin parc de secole. Prietenul nostru cu barba fumeaza mult azi, pentru ca tu esti adevaratul delivery specialist… tu esti mereu… tie iti iese mereu atat de bine. mai ales cand ninge, viata e frumoasa cu tine. In 10 minute sunt la tine si o sa ma lasi sa deschid usa din spate de la masina si… vrei sa te mariti cu mine? Poate ca daca as zice da as afla ca de fapt nu il cunoaste pe un prieten de-al lui Cioaca, unul care crede ca Cioaca nu a omorat-o pe Elodia. Da, draga mea. Offffff, nu-I spune mamei tale, stii cum se infierbanta ea cand aude de Cioaca. Totusi cladirea asta veche si urata, pe care o uram amandoua e mai frumoasa de cand am intrat eu in ea. Si as vrea sa merg cu liftul pana sus, dar nu e loc pentru trei persoane. Si eu cu doamna ne grabim… un alt inceput de decembrieJ)) si un alt model repetitivJ))
Daca stau bine si ma gandesc, tu nu insemni nimic. Stim amandoi ca e asa, dar jocurile sunt facute pentru jucatori si noi suntem, nu? Dar jucatorii nu se supara niciodata. Ronaldinho nu s-a suparat. Tu?
Astazi e dezordine si eu ma simt incoerenta. Care este mijlocul drumului intre bucuresti si Sinaia atunci cand ninge? Nu raspund… pentru ca nu stiu ce, nu pentru ca as fi adormit. Desi mi-ar fi placut sa surprind momentul de toropeala in care sinceritatea e absoluta si sa aflu raspunsuri. Ai adormit? Aproape. Hmmm, sa te sun peste o jumatate de ora, crezi ca atunci o sa dormi? E totusi ora 1. da, dar timpul e relativ. Totul e relativ, sa stii. Trebuie sa-ti spun ceva. Au trecut doar cateva ore si deja imi lipsesti. Nu cred ca e bine…
e dimineata devreme si am ramas fara baterie. Mi-e dor de un ceai iarna, la munte, cu tine. Desi nu mi-amintesc sa fi baut vreunul vreodata. Si stii de ce imi mai e dor? De siropJ)))
cred ca ar trebui sa luam o pauza. De ce acum? Tavanul de la Logan e greu… dar in pauza putem sa ne spunem buna ziua? Uite, iti spunem amandoua. Si voi deja va cunoasteti, stiti atatea unul despre celalaltJ)) tu o spui, ea doar zambeste. Nu, nu sunt eu de doua ori, esti nebun? Nici macar nu-mi plac gemenii, desi nici eu nu sunt chiar zanaJ))
Vezi? Sunt incoerenta… dar vreau sa-ti zic atatea si ma pierd in amanunte
Eram amandoi intr-un ochi de padure intr-un loc in care nu mai fuseseram niciodata. Si era o ceata groasa, irespirabila (daca ar fi apartinut unui oras, ar fi fost londoneza). Nu ne vedeam, dar stiam ca suntem unul langa celalalt. Noi doi. “Domnisoara e cu dumneavoastra?”, te intreaba un CAL CU PALARIE. Raspunzi simplu cu o sinceritate care ma doare: “Nu.”. Si atunci eu de ce eram (cu tine) in ceata?
“Va eram dator cu un vis”, ii spuse autorul. “Si eu am visat un cal. Aveam un cal, doar ca… era cam naravas. Tragea asaaa… intr-o parte. Si mie imi era teama sa-l incalec… sa nu ma tranteasca si sa ma doara. Si dupa aia se facea ca l-am micsorat muuult si l-am ascuns in buzunar si am plecat cu el cu avionul. Si era secretul meu cel mai mare…”. “Si unde ati zburat?”. Intrebare stupida. “Nici nu conteaza. Important e ca am plecat impreuna, nu?”.
Aleg Londra. Aleg randomly, nu neaparat in ordine cronologica, doar pun degetul pe un model repetitiv. Zic Londra, zic noiembrie, zic prima noapte cu insomnii in care “autorul” se leaga de statusul meu, “semne de punctuatie care ma obsedeaza”. Ataca simplu: “liniute asemenea” si imi dau seama ca o sa adorm abia dimineata. De acum incep “sa ne placa diminetile” si facem schimb de experiente, de “dimineata mea cea mai frumoasa”… A mea la Viena, a lui la Roma (si inca mai am pe undeva fotografia aia). Ni se pare cumva “predestinat” ca in ambele fotografii apar fantani si ne jucam de-a “ape vesele… vesele ca tine”. Ne uitam la televizor separat, dar impreuna. Alege el: documentar despre Marguerite Duras, autoarea “Amantului”. Zambim prin iconuri. “Au trecut atatea ore si nu ne-am copilarit deloc. Imi place”. Vorbim mult, unul peste celalalt, scriem in acelasi timp, “cine si-ar fi inchipuit ca…?”… Si deodata:PAM! ‘Singurul loc din lumea asta in care m-as muta ar fi Londra”. Mi se pare fantastic ca “autorul” iubeste cel mai mult locul pe care eu l-am desemnat “prioritatea no 1 de calatorie”. Ii place Londra si acum, iar eu imi doresc la fel de mult ca atunci sa o vad. Intre timp mi-am dat seama ca “Londra” e doar un “must say”, asta in cazul in care nu credem in coincidente si in faptul ca toate coincidentele ni s-au intamplat noua.
E 6.45. Imi propune sa visam impreuna. Imi da coordonatele primului vis pe care mi-l datoreaza. Adorm.
End of episode 1/ Prima coincidenta
Programul in care se afla a surprins-o brutal intr-o dimineata. Nu ii stia regulile si nici nu avea de unde sa le afle. Cu siguranta, replicile erau pe un site, dar ea nu avea nici user si nici parola. Si totusi, asta nu facea chinuitoarea asteptare mai putin placuta. Prima data, nu fusese loc pentru al treilea. Erau ea si un croissant… a urmat zambetul in fata unui mail inca nedeschis. Nu i se mai intamplase sau poate… Si zici ca ne vedem pe messenger? N-a zis nimic. Nici nu ar fi fost nevoie. Stia de atunci ca peste cateva luni or sa-si propuna sa taca impreuna, iar ea nu o sa reuseasca. Pentru ca era dependenta de cuvinte sau de ce? Poate pentru ca el era proiectia a tot ce avea nevoie, fara sa fie constienta. Asa cum si ea era doar o proiectie pentru el. O proiectie a tuturor asteptarilor… un fel de Londra a zis ea.
Ea: ii recunosti pe italieni oriunde… sunt imbracati asa, ca tine
El: Cum?
Ea: Asa
El: eu prefer sa cred ca sunt mai degraba genul british
Ea: mie imi place sa colectionez cuvinte
El doar le folosea… ea se credea smart&sexy, el o credea pitbull…Fara emoticoane
El: pot sa postez discutiile noastre pe blog?
Ea:Ai blog?
El:Nu, dar asta mi te-ar aduce la picioare?
Ea:Categoric (aiurea, era deja acolo)
El: Yupyyyyyyy, sunt in program. Adica, sa nu ma intelegeti gresit. Nu e nimic rau in a ajuta pe cineva sa se mute de acasa. Dar trebuie sa-ti asumiJ))
