Draga mea, sistemul pick me, pick me m-a infricosat/angoasat/enervat mereu. Pana la tine… asa ca mai recunosc o data evidenta: te-am ales, pe tine te-am ales (vezi ce face muzica proasta din omJ) si ti-am mai zis ca nu era Mioveni, era Rovinari, dar, ma rog, asa e relatia asta, tu nu ma asculti niciodata cand vorbesc cu tine (vezi momentul umeri mici/n-are un rinichi). Si uite cum revin eu la ce stiu mai bine: agenda medicala pe anul in curs. Dar trecand peste persoana mea plina de farmec, as vrea sa nu uiti ca esti datoare cu povestea “lasa pestii sa vorbeasca pentru mine” si “important e sa ne tinem de mana”. Asta doar ca sa ne mai apropiem un pic de rigorile unui bestseller. Apropos, eu il visez editat macar la Londra, Roma, Viena si Budapesta.  

Pe sistemul “sa vada si el cum e” poti scoate pe cineva din lista de mess. Doar la un click distanta  e linistea. De fapt, linistea se numeste “revenge”. Si nu e liniste. Si nici dulce. Hmmmmm. Si atunci, ce rost are? Pai are, ca te poate feri sa afli, de exemplu intr-o zi de marti, ca cineva e prea obosit/ocupat/fara chef. Si-atunci ce alegi? Sa te reindragostesti de prietenul tau sau… Sau sa pedepsesti calul ignorant. Ce-ai alege intre maiou si borseta, zi adevarul!:-))) Eu as alege viata, stie si DJ-ul, asa ca go out and play!    

Mai tii minte, draga mea, vremurile in care atingerile noastre erau naturale si se vedea ca nu e prima data cand o facem? Mai tii minte cum felul in care tu m-ai cuprins cu bratele si felul in care eu ti-am soptit la ureche nu au scapat ochiului unui barbat experimentat asa cum este Dan B.? Of, draga mea, avea dreptate. Am si eu dreptul sa-mi traiesc viata, am dreptul la fericire, iar tu esti minunata… nu, nu, nu. Sa nu intelegi gresit. Dan B. nu te vrea. Adica, nu ti-ar lua o pizza in club si nici nu ar dansa “lasate” cu tine pana dimineata. Dar te admira. Asta e clar. Desi, sunt sigura, relatia n-ar fi mers niciodata, ca doar lui nu-i place sa calatoreasca. Si te-a rugat sa tii pentru tine faptul ca si-a luat apartament intr-un complex rezidential din zona 0 sau 1 sau care o fi fost ea. Offffff, poate ca altfel ar fi fost totul daca am fi alesa sa fim cool, nu sa ascultam o povesteJ))

La nivel declarativ esti mai buna decat mine. Eu sunt autista… nu e vina mea, ei m-au facutJ)). De fapt, oricum esti mai buna decat mine… eu sunt doar sincera, nu te-am mintit niciodata, chiar am vazut mai rauJ)))

Dar sa revenim la “atunci”. “Atunci” e timpul pe care oricat ai incerca sa il pui in cuvinte… degeaba. Fluturii nu pot fi pusi in cuvinte, nu? De fapt asta e dovada. Despre fluturi n-am avut voie sa vorbim, pentru ca n-ai vrut tu J)))

 

 

Uite, nici nu stiu despre ce sa mai vorbesc. Ca am obsesia derularii cronologice a evenimentelor, desi nu sunt cea mai lucida ever. Dar e atat de greu acum sa scriu despre seri frumoase de decembrie si de ianuarie, despre cuvinte inventate pentru celalalt, despre recreatia mare (eu), despre dependenta (tot eu, desi si el si-o asuma), despre curse aeriene noaptea spre orase nestiute pana atunci si descoperite prin ochii/sms-urile/emotiile altcuiva. Stii ca mi te-am imaginat pe aripa avionului? Cu casca, ochelari de aviator si gecuta cu blanita la gat. Dar stewardul bogdan a zis ca nu esti tu. Si nici eu nu te-am mai vazut dupa un pahar de martell. Dar te-am sunat, pentru ca asa a zis paul, chelnerul si mergea cu Chianti. Si oricum aveam nevoie de cineva pentru bagajeJ)) de cineva care a venit pana in fata la catedrala intr-o noapte cu zapada si frig, doar ca sa ne imbratisam la ora 12 noaptea, de cineva care m-a invatat ca drumul spre gara duce pe unde vreau eu, de cineva de care mi-a fost dor, fara sa-l doresc vreodata, de cadoul meu… si nu, nu m-as fi mutat la tine, pentru ca nu esti gentleman si bei laptele din cutie si pentru ca la naiba, eu nu te-am facut experimentul meu, desi nu ti s-ar fi parut cel mai ingrozitor lucru din lume, in schimb tu ai experimentat nirvana cu mine la capatul celalalt al unei instalatii in care nici macar nu crezi.    

E greu sa-ti amintesti povesti vechi, mai ales cand simti ca o luna e cat un an, iar un an… ei bine, anul e an, nu? Ca doar nu suntem toti Feti Frumosi, nici macar Feti albi, cum zicea cinevaJ)))) n-am pretentia ca as fi o Seherazada post-moderna, chiar deloc in ultimele saptamani, iar de cand am citit-o pe Anais Nin, mi se pare ca nici la psihanaliza nu ma pricep asa bine si totusi nu sunt proasta. Nici eu, nici ungurii (cel putin asa am auzit, si despre mine si despre ei). si atunci de ce nu pot intelege cu mintea ca dupa “te iubesc” vine oboseala, ca cel care te facea sa razi mult de dimineata trebuie sa spuna “si eu”, desi am hotarat ca nu ne mintim decat prin omisiune, ca intre caritate si devianta e o granita atat de subtire. Mintea mea chiar nu poate intelege de ce povestile se repeta si de ce o poveste noua o anuleaza pe alta mai veche, mai frumoasa si mai de neatins. Si nu inteleg de ce te-ai mai apropiat in ziua in care m-ai gasit cu Dumnezeu la masa… pentru ca eram foarte frumoasa asa, cu parul ridicat, pentru ca vroiai sa te uiti la mine in timp ce vorbeam sau doar pentru ca ai vrut sa-i ceri LUI o tigara? Si sa-I platesti cafeaua? Si apoi sa simti ca ti s-a raspuns la toate rugile. Sa fii zen.   

Stii, draga mea, ca suntem nebuni. Noi doua, Ronaldinho si restul distributiei. Dar am hotarat la un moment dat ca asta nu ne deranjeaza. Ba dimpotriva. Ce ma deranjeaza e ca special guest starul nu a fost invitat de nimeni in povestea asta, dar, intr-o zi, ne-am trezit cu EL sunand din fata blocului: ma primiti si pe mine la un ceai la voi? Dragut din partea ta ca ati pastrat legatura, dar uite cum cred eu ca ar fi trebuit sa fie, de fapt: Antibiotice intra pe mana unui conte cu veleitati de autor nepublicat (stii ca incurc mereu autorii astia intre ei) si se muta in Bulgaria, langa o crescatorie de ursi polari (am hotarat ca-i cu happy ending, asa ca incepem cu figuratia).fabrica se extinde si incepe sa produca si pastile derivate din untura de focaJ)). Aristocrata, nora celebrului Pisoi, mosteneste padurea fermecata si, ca prin minune, isi recapata fecioria (intr-o traducere aproximativa a realitatii). Si Dmitri rezolva anumite chestii in sens invers acelor de ceasornic, iar colegul colegului, pentru ca te iubeste nespus, te lasa sa pleci (uite am trecut la personajele principale), moment in care, in timp ce pe fundal se aude „You’ll never walk alone”, autorii publicati si nepublicati se retrag, tinandu-se timid de mana, de pe scena. stiu, stiu, stiu, tocmai noi lipsim, dar nu m-am hotarat inca daca tu esti genul menage a trois cu mari romani si nici daca eu mai vreau sa fac cateva poze pe blanita (de dragul vremurilor de altadata)J))

In dimineata asta m-am hotarat sa renunt. Demult, cineva mi-a zis ca suma viciilor trebuie sa fie constanta. Si de cateva saptamani am capatat unul nou, la fel de nociv ca fumatul.  Incerc sa ma las si de fumat, dar fara sanse reale. Asa ca aleg viata. O sa renunt la sindromul “ochi si degete”, stiu ca pot, doar intotdeauna am reusit cand mi-am propus ceva. Si ca intotdeauna incep de dimineata. Azi o sa fiu invizibila pentru toata lumea… nu, nu, mai bine sa nu raspund la salut, sa nu raspund la glume, sa nu raspund si gataJ)) nu, n-o sa tresar cand o sa vad ca cineva intra sau iese din realitatea mea paralela. O sa fiu chill… si cool. Offfff, dar e devreme si un buna ziua nu a omorat pe nimeni. Pana la tine, imi sopteste vocea ratiunii. La modul real vorbindJ)), nici macar nu iti trebuie chestia asta. Mda, bine, fie. Iti ajunge seful de la capatul celalalt al firului. Cum construieste el realitati si universuri paralele nu o mai face nimeni. Ce naiba? M-a pus pe hold? Dar tu ce ai? Esti obosita? N-ai dormit bine azi noapte? Adevarul e ca nu. Am baut o ciocolata calda & spontana… devreme… de dimineata… si stii ca dimineata nu e nimic deschis, decat OMV-ulJ)). Zambetul asta ma omoara. Hai, draga mea, te rog, nu azi. Nu in prima mea zi la rehab. Si asta ma tine tot pe hold. La naiba, draga mea, viata ta e foarte trista.

 

Pana la sfarsitul zilei aveam sa aflam amandoua ca urasc curierii, dar ca totul o sa fie bine!!!!!!!!!!!!!

Ne plac mult si mie si lui. Mie pentru ca nu le-am mai auzit de mult, lui pentru ca… intotdeauna dupa pentru ca, atunci cand vine vorba despre el, urmeaza puncte de suspensie. Asta pentru ca eu chiar nu-l cunosc. Dar important e ca ne placem unul pe celalalt neconditionat. Or sa fie ale noastre amandoua, vrei? O sa le adoptam. Bine, dar daca la un moment dat o sa ne certam si nu o sa mai vorbim, cine o sa le pastreze? Radem amandoi, pare absurd, cum sa se certe doi vecini simpatici care din cand in cand dau buzna unul in viata celuilalt. Si de ce? Oricum, daca va fi sa ne certam, eu il pastrez pe “aiurea”. Categoric, vine raspunsul. Si radem.

Ti-am zis vreodata ca imi place de tine? Nu stiu, nu mai tin minte… Pentru ca esti inteligenta si ma faci sa rad si uite, nu e numai asta, dar prefer sa ma opresc aici deocamdata pentru ca e frumos afara… cum ti se pare Hyde Park inghetat? Hmm, nu m-am mai plimbat prin parc de secole. Prietenul nostru cu barba fumeaza mult azi, pentru ca tu esti adevaratul delivery specialist… tu esti mereu… tie iti iese mereu atat de bine. mai ales cand ninge, viata e frumoasa cu tine. In 10 minute sunt la tine si o sa ma lasi sa deschid usa din spate de la masina si… vrei sa te mariti cu mine? Poate ca daca as zice da as afla ca de fapt nu il cunoaste pe un prieten de-al lui Cioaca, unul care crede ca Cioaca nu a omorat-o pe Elodia. Da, draga mea. Offffff, nu-I spune mamei tale, stii cum se infierbanta ea cand aude de Cioaca. Totusi cladirea asta veche si urata, pe care o uram amandoua e mai frumoasa de cand am intrat eu in ea. Si as vrea sa merg cu liftul pana sus, dar nu e loc pentru trei persoane. Si eu cu doamna ne grabim… un alt inceput de decembrieJ)) si un alt model repetitivJ))