E greu sa-ti amintesti povesti vechi, mai ales cand simti ca o luna e cat un an, iar un an… ei bine, anul e an, nu? Ca doar nu suntem toti Feti Frumosi, nici macar Feti albi, cum zicea cinevaJ)))) n-am pretentia ca as fi o Seherazada post-moderna, chiar deloc in ultimele saptamani, iar de cand am citit-o pe Anais Nin, mi se pare ca nici la psihanaliza nu ma pricep asa bine si totusi nu sunt proasta. Nici eu, nici ungurii (cel putin asa am auzit, si despre mine si despre ei). si atunci de ce nu pot intelege cu mintea ca dupa “te iubesc” vine oboseala, ca cel care te facea sa razi mult de dimineata trebuie sa spuna “si eu”, desi am hotarat ca nu ne mintim decat prin omisiune, ca intre caritate si devianta e o granita atat de subtire. Mintea mea chiar nu poate intelege de ce povestile se repeta si de ce o poveste noua o anuleaza pe alta mai veche, mai frumoasa si mai de neatins. Si nu inteleg de ce te-ai mai apropiat in ziua in care m-ai gasit cu Dumnezeu la masa… pentru ca eram foarte frumoasa asa, cu parul ridicat, pentru ca vroiai sa te uiti la mine in timp ce vorbeam sau doar pentru ca ai vrut sa-i ceri LUI o tigara? Si sa-I platesti cafeaua? Si apoi sa simti ca ti s-a raspuns la toate rugile. Sa fii zen.
Stii, draga mea, ca suntem nebuni. Noi doua, Ronaldinho si restul distributiei. Dar am hotarat la un moment dat ca asta nu ne deranjeaza. Ba dimpotriva. Ce ma deranjeaza e ca special guest starul nu a fost invitat de nimeni in povestea asta, dar, intr-o zi, ne-am trezit cu EL sunand din fata blocului: ma primiti si pe mine la un ceai la voi? Dragut din partea ta ca ati pastrat legatura, dar uite cum cred eu ca ar fi trebuit sa fie, de fapt: Antibiotice intra pe mana unui conte cu veleitati de autor nepublicat (stii ca incurc mereu autorii astia intre ei) si se muta in Bulgaria, langa o crescatorie de ursi polari (am hotarat ca-i cu happy ending, asa ca incepem cu figuratia).fabrica se extinde si incepe sa produca si pastile derivate din untura de focaJ)). Aristocrata, nora celebrului Pisoi, mosteneste padurea fermecata si, ca prin minune, isi recapata fecioria (intr-o traducere aproximativa a realitatii). Si Dmitri rezolva anumite chestii in sens invers acelor de ceasornic, iar colegul colegului, pentru ca te iubeste nespus, te lasa sa pleci (uite am trecut la personajele principale), moment in care, in timp ce pe fundal se aude „You’ll never walk alone”, autorii publicati si nepublicati se retrag, tinandu-se timid de mana, de pe scena. stiu, stiu, stiu, tocmai noi lipsim, dar nu m-am hotarat inca daca tu esti genul menage a trois cu mari romani si nici daca eu mai vreau sa fac cateva poze pe blanita (de dragul vremurilor de altadata)J))
In dimineata asta m-am hotarat sa renunt. Demult, cineva mi-a zis ca suma viciilor trebuie sa fie constanta. Si de cateva saptamani am capatat unul nou, la fel de nociv ca fumatul. Incerc sa ma las si de fumat, dar fara sanse reale. Asa ca aleg viata. O sa renunt la sindromul “ochi si degete”, stiu ca pot, doar intotdeauna am reusit cand mi-am propus ceva. Si ca intotdeauna incep de dimineata. Azi o sa fiu invizibila pentru toata lumea… nu, nu, mai bine sa nu raspund la salut, sa nu raspund la glume, sa nu raspund si gataJ)) nu, n-o sa tresar cand o sa vad ca cineva intra sau iese din realitatea mea paralela. O sa fiu chill… si cool. Offfff, dar e devreme si un buna ziua nu a omorat pe nimeni. Pana la tine, imi sopteste vocea ratiunii. La modul real vorbindJ)), nici macar nu iti trebuie chestia asta. Mda, bine, fie. Iti ajunge seful de la capatul celalalt al firului. Cum construieste el realitati si universuri paralele nu o mai face nimeni. Ce naiba? M-a pus pe hold? Dar tu ce ai? Esti obosita? N-ai dormit bine azi noapte? Adevarul e ca nu. Am baut o ciocolata calda & spontana… devreme… de dimineata… si stii ca dimineata nu e nimic deschis, decat OMV-ulJ)). Zambetul asta ma omoara. Hai, draga mea, te rog, nu azi. Nu in prima mea zi la rehab. Si asta ma tine tot pe hold. La naiba, draga mea, viata ta e foarte trista.
Pana la sfarsitul zilei aveam sa aflam amandoua ca urasc curierii, dar ca totul o sa fie bine!!!!!!!!!!!!!
Ne plac mult si mie si lui. Mie pentru ca nu le-am mai auzit de mult, lui pentru ca… intotdeauna dupa pentru ca, atunci cand vine vorba despre el, urmeaza puncte de suspensie. Asta pentru ca eu chiar nu-l cunosc. Dar important e ca ne placem unul pe celalalt neconditionat. Or sa fie ale noastre amandoua, vrei? O sa le adoptam. Bine, dar daca la un moment dat o sa ne certam si nu o sa mai vorbim, cine o sa le pastreze? Radem amandoi, pare absurd, cum sa se certe doi vecini simpatici care din cand in cand dau buzna unul in viata celuilalt. Si de ce? Oricum, daca va fi sa ne certam, eu il pastrez pe “aiurea”. Categoric, vine raspunsul. Si radem.
Ti-am zis vreodata ca imi place de tine? Nu stiu, nu mai tin minte… Pentru ca esti inteligenta si ma faci sa rad si uite, nu e numai asta, dar prefer sa ma opresc aici deocamdata pentru ca e frumos afara… cum ti se pare Hyde Park inghetat? Hmm, nu m-am mai plimbat prin parc de secole. Prietenul nostru cu barba fumeaza mult azi, pentru ca tu esti adevaratul delivery specialist… tu esti mereu… tie iti iese mereu atat de bine. mai ales cand ninge, viata e frumoasa cu tine. In 10 minute sunt la tine si o sa ma lasi sa deschid usa din spate de la masina si… vrei sa te mariti cu mine? Poate ca daca as zice da as afla ca de fapt nu il cunoaste pe un prieten de-al lui Cioaca, unul care crede ca Cioaca nu a omorat-o pe Elodia. Da, draga mea. Offffff, nu-I spune mamei tale, stii cum se infierbanta ea cand aude de Cioaca. Totusi cladirea asta veche si urata, pe care o uram amandoua e mai frumoasa de cand am intrat eu in ea. Si as vrea sa merg cu liftul pana sus, dar nu e loc pentru trei persoane. Si eu cu doamna ne grabim… un alt inceput de decembrieJ)) si un alt model repetitivJ))
Daca stau bine si ma gandesc, tu nu insemni nimic. Stim amandoi ca e asa, dar jocurile sunt facute pentru jucatori si noi suntem, nu? Dar jucatorii nu se supara niciodata. Ronaldinho nu s-a suparat. Tu?
Astazi e dezordine si eu ma simt incoerenta. Care este mijlocul drumului intre bucuresti si Sinaia atunci cand ninge? Nu raspund… pentru ca nu stiu ce, nu pentru ca as fi adormit. Desi mi-ar fi placut sa surprind momentul de toropeala in care sinceritatea e absoluta si sa aflu raspunsuri. Ai adormit? Aproape. Hmmm, sa te sun peste o jumatate de ora, crezi ca atunci o sa dormi? E totusi ora 1. da, dar timpul e relativ. Totul e relativ, sa stii. Trebuie sa-ti spun ceva. Au trecut doar cateva ore si deja imi lipsesti. Nu cred ca e bine…
e dimineata devreme si am ramas fara baterie. Mi-e dor de un ceai iarna, la munte, cu tine. Desi nu mi-amintesc sa fi baut vreunul vreodata. Si stii de ce imi mai e dor? De siropJ)))
cred ca ar trebui sa luam o pauza. De ce acum? Tavanul de la Logan e greu… dar in pauza putem sa ne spunem buna ziua? Uite, iti spunem amandoua. Si voi deja va cunoasteti, stiti atatea unul despre celalaltJ)) tu o spui, ea doar zambeste. Nu, nu sunt eu de doua ori, esti nebun? Nici macar nu-mi plac gemenii, desi nici eu nu sunt chiar zanaJ))
Vezi? Sunt incoerenta… dar vreau sa-ti zic atatea si ma pierd in amanunte
Ea: ii recunosti pe italieni oriunde… sunt imbracati asa, ca tine
El: Cum?
Ea: Asa
El: eu prefer sa cred ca sunt mai degraba genul british
Ea: mie imi place sa colectionez cuvinte
El doar le folosea… ea se credea smart&sexy, el o credea pitbull…Fara emoticoane
El: pot sa postez discutiile noastre pe blog?
Ea:Ai blog?
El:Nu, dar asta mi te-ar aduce la picioare?
Ea:Categoric (aiurea, era deja acolo)
El: Yupyyyyyyy, sunt in program. Adica, sa nu ma intelegeti gresit. Nu e nimic rau in a ajuta pe cineva sa se mute de acasa. Dar trebuie sa-ti asumiJ))
