Draga mea, sistemul pick me, pick me m-a infricosat/angoasat/enervat mereu. Pana la tine… asa ca mai recunosc o data evidenta: te-am ales, pe tine te-am ales (vezi ce face muzica proasta din omJ) si ti-am mai zis ca nu era Mioveni, era Rovinari, dar, ma rog, asa e relatia asta, tu nu ma asculti niciodata cand vorbesc cu tine (vezi momentul umeri mici/n-are un rinichi). Si uite cum revin eu la ce stiu mai bine: agenda medicala pe anul in curs. Dar trecand peste persoana mea plina de farmec, as vrea sa nu uiti ca esti datoare cu povestea “lasa pestii sa vorbeasca pentru mine” si “important e sa ne tinem de mana”. Asta doar ca sa ne mai apropiem un pic de rigorile unui bestseller. Apropos, eu il visez editat macar la Londra, Roma, Viena si Budapesta.  

As fi vrut sa iti scriu haios despre cum alegem noi boli si bolnavi (mai ales tu) decat povesti de amor. Despre cum viata noastra devine “Agenda medicala 2008″ in loc de besteseller dupa un blog de succes. Despre cum el ma tine pe mine de mana, iar eu simt doar ca am pumnii stransi de-mi intra unghiile in carne. Despre cum 3 ani fara tine fac din el doar un “depresat” iritat in timp ce tu descoperi (din nou) ca esti the strong one. Despre cum el a pus niste pesti simpatici sa-mi zica lucruri pe care nu are curajul sa mi le spuna in fata (Doar ca eu nu stiu sa citesc pe buze, iar pestii erau  muti ca o lebada). Despre cum tu esti o muza imobiliara de la Mioveni pana in Salemi. As fi vrut sa scriu lucruri care sa te faca sa zambesti, dar ma opresc la titlu… Acum ca ai recunoscut )))