M-am gandit mult, draga mea, ca noi nu suntem genul declarativ si cu atat mai mult nu ne declaram noi doua niciodata una alteia ca ne-am iubi. Buuuuun. Nu mi-ai cerut asta, dar hai s-o dam in dovezi!

Dovada: camera single pentru supraponderali aveti?. Dovada: Nu va suparati, imi puteti da adresa exacta de la Turabo Dorobanti, ala in care am fost eu “alaturi”? Dovada: “o sa fie bine, o sa fie bine, o sa fie bine… ”. Dovada: m-am hotarat sa devin prost in ziua in care tu te-ai hotarat ca fumatul ucide. Dovada: e rusine sa nu bei ca ti-a adus omu’ Martellu’ din partea casei. Deci beau. Dovada: nu m-a recunoscut, dar nu m-am suparat pentru ca, la un moment dat, te-a facut pe tine sa te simti intr-un fel. Dovada: I’ve seen worse cand niciuna dintre noi nu se mai confruntase cu situatia. Dovada: eu zic intotdeauna “si eu”. Dovada: mi-ar placea sa vedem amandoua Londra cu “teteu’”.

De fapt, nici nu e nevoie de toate astea… doar ca e misto cateodata sa te privesti dinafara vietii tale, cam asa cum povestim noi acum despre atunci….