Uite, nici nu stiu despre ce sa mai vorbesc. Ca am obsesia derularii cronologice a evenimentelor, desi nu sunt cea mai lucida ever. Dar e atat de greu acum sa scriu despre seri frumoase de decembrie si de ianuarie, despre cuvinte inventate pentru celalalt, despre recreatia mare (eu), despre dependenta (tot eu, desi si el si-o asuma), despre curse aeriene noaptea spre orase nestiute pana atunci si descoperite prin ochii/sms-urile/emotiile altcuiva. Stii ca mi te-am imaginat pe aripa avionului? Cu casca, ochelari de aviator si gecuta cu blanita la gat. Dar stewardul bogdan a zis ca nu esti tu. Si nici eu nu te-am mai vazut dupa un pahar de martell. Dar te-am sunat, pentru ca asa a zis paul, chelnerul si mergea cu Chianti. Si oricum aveam nevoie de cineva pentru bagajeJ)) de cineva care a venit pana in fata la catedrala intr-o noapte cu zapada si frig, doar ca sa ne imbratisam la ora 12 noaptea, de cineva care m-a invatat ca drumul spre gara duce pe unde vreau eu, de cineva de care mi-a fost dor, fara sa-l doresc vreodata, de cadoul meu… si nu, nu m-as fi mutat la tine, pentru ca nu esti gentleman si bei laptele din cutie si pentru ca la naiba, eu nu te-am facut experimentul meu, desi nu ti s-ar fi parut cel mai ingrozitor lucru din lume, in schimb tu ai experimentat nirvana cu mine la capatul celalalt al unei instalatii in care nici macar nu crezi.