Mai tii minte, draga mea, vremurile in care atingerile noastre erau naturale si se vedea ca nu e prima data cand o facem? Mai tii minte cum felul in care tu m-ai cuprins cu bratele si felul in care eu ti-am soptit la ureche nu au scapat ochiului unui barbat experimentat asa cum este Dan B.? Of, draga mea, avea dreptate. Am si eu dreptul sa-mi traiesc viata, am dreptul la fericire, iar tu esti minunata… nu, nu, nu. Sa nu intelegi gresit. Dan B. nu te vrea. Adica, nu ti-ar lua o pizza in club si nici nu ar dansa “lasate” cu tine pana dimineata. Dar te admira. Asta e clar. Desi, sunt sigura, relatia n-ar fi mers niciodata, ca doar lui nu-i place sa calatoreasca. Si te-a rugat sa tii pentru tine faptul ca si-a luat apartament intr-un complex rezidential din zona 0 sau 1 sau care o fi fost ea. Offffff, poate ca altfel ar fi fost totul daca am fi alesa sa fim cool, nu sa ascultam o povesteJ))
La nivel declarativ esti mai buna decat mine. Eu sunt autista… nu e vina mea, ei m-au facutJ)). De fapt, oricum esti mai buna decat mine… eu sunt doar sincera, nu te-am mintit niciodata, chiar am vazut mai rauJ)))
Dar sa revenim la “atunci”. “Atunci” e timpul pe care oricat ai incerca sa il pui in cuvinte… degeaba. Fluturii nu pot fi pusi in cuvinte, nu? De fapt asta e dovada. Despre fluturi n-am avut voie sa vorbim, pentru ca n-ai vrut tu J)))
M-am gandit mult, draga mea, ca noi nu suntem genul declarativ si cu atat mai mult nu ne declaram noi doua niciodata una alteia ca ne-am iubi. Buuuuun. Nu mi-ai cerut asta, dar hai s-o dam in dovezi!
Dovada: camera single pentru supraponderali aveti?. Dovada: Nu va suparati, imi puteti da adresa exacta de la Turabo Dorobanti, ala in care am fost eu “alaturi”? Dovada: “o sa fie bine, o sa fie bine, o sa fie bine… 
”. Dovada: m-am hotarat sa devin prost in ziua in care tu te-ai hotarat ca fumatul ucide. Dovada: e rusine sa nu bei ca ti-a adus omu’ Martellu’ din partea casei. Deci beau. Dovada: nu m-a recunoscut, dar nu m-am suparat pentru ca, la un moment dat, te-a facut pe tine sa te simti intr-un fel. Dovada: I’ve seen worse cand niciuna dintre noi nu se mai confruntase cu situatia. Dovada: eu zic intotdeauna “si eu”. Dovada: mi-ar placea sa vedem amandoua Londra cu “teteu’”.
De fapt, nici nu e nevoie de toate astea… doar ca e misto cateodata sa te privesti dinafara vietii tale, cam asa cum povestim noi acum despre atunci….
Uite, nici nu stiu despre ce sa mai vorbesc. Ca am obsesia derularii cronologice a evenimentelor, desi nu sunt cea mai lucida ever. Dar e atat de greu acum sa scriu despre seri frumoase de decembrie si de ianuarie, despre cuvinte inventate pentru celalalt, despre recreatia mare (eu), despre dependenta (tot eu, desi si el si-o asuma), despre curse aeriene noaptea spre orase nestiute pana atunci si descoperite prin ochii/sms-urile/emotiile altcuiva. Stii ca mi te-am imaginat pe aripa avionului? Cu casca, ochelari de aviator si gecuta cu blanita la gat. Dar stewardul bogdan a zis ca nu esti tu. Si nici eu nu te-am mai vazut dupa un pahar de martell. Dar te-am sunat, pentru ca asa a zis paul, chelnerul si mergea cu Chianti. Si oricum aveam nevoie de cineva pentru bagajeJ)) de cineva care a venit pana in fata la catedrala intr-o noapte cu zapada si frig, doar ca sa ne imbratisam la ora 12 noaptea, de cineva care m-a invatat ca drumul spre gara duce pe unde vreau eu, de cineva de care mi-a fost dor, fara sa-l doresc vreodata, de cadoul meu… si nu, nu m-as fi mutat la tine, pentru ca nu esti gentleman si bei laptele din cutie si pentru ca la naiba, eu nu te-am facut experimentul meu, desi nu ti s-ar fi parut cel mai ingrozitor lucru din lume, in schimb tu ai experimentat nirvana cu mine la capatul celalalt al unei instalatii in care nici macar nu crezi.
