O sa-mi spui din nou (cu vocea aia care nu e sigura 100%): “Draga mea, asta e paranoia. Tu stii ca asta e paranoia, nu?”. Dar daca, draga mea eu inca mai cred in “abureala” aia cu “nu exista ATATEA coincidente, doar conspiratii”? Hm? Daca ar trebui sa ma intalnesc intr-o zi la o cafea cu autorul si l-as gasi, de fapt, la o bere cu Albulescu discutand despre fotografii de cand erau ei mici (stii genul, alea pe “blanita”). Daca, oprit brusc din goana lui dupa ultimul racnet, cel-ce-alearga-cu-Eco(u) ar recunoaste ca a fost candva intr-o tabara de pictura la “Munich” cu Dali? Si daca ai citi intr-o zi pe prima pagina din Libertatea in exclusivitate ca nu Stallone, ci Albulescu e adevaratul Rambo si ca povestea este inspirata dintr-un fapt real? Cat de mari ai face ochii cand “cine-i batranelul asta?” ar relata pentru cititorii publicatiei amintite mai sus cum a infrant el toate sabiile care ii atarnau deasupra capului? Si ti-ar tremura vocea cand m-ai suna sa-mi povestesti ca au dat seara stirea si pe Pro si ca omul parea atat de obosit si de fara chef, dar totusi (pre)ocupat sa raspunda fiecarei intrebari… Si daca Marele Fumator (care mie mi se pare evreu si mason deopotriva cateodata) e, de fapt, femeie si machedon? Ma crezi ca aproape mi-as dori sa fie asa pentru ca in sfarsit lucrurile ar avea o logica? Stii ce te rog?… Te rog sa nu imi spui la final pe un ton superior “Bitte nicht!”. Te rog! Bitte…