Dl Castor: a fost odata ca niciodata o domnisoara cu sufletul curat, care avea un imperiu de catifea, din care nu putea si nu voia sa iasa. oamenii din acea imparatie aveau doar gesturi de catifea. domnisoara cu sufletul curat isi ingrijea parul, il invartea in jurul patului, sa nu iasa din iatacurile palatului. doar atat stia sa faca. pana intr-o zi, cand cu gesturi de catifea, un cal a inceput sa pasca linistit din intinderea parului ei. nimeni nu a stiu cum acel cal a ajuns in incaperile palatului si nimeni nu a mai vazut-o vreodata pe printesa cu sufletul curat. in locul ei - o lume care se umple, incetul cu incetul, de piele.