In dimineata asta m-am hotarat sa renunt. Demult, cineva mi-a zis ca suma viciilor trebuie sa fie constanta. Si de cateva saptamani am capatat unul nou, la fel de nociv ca fumatul.  Incerc sa ma las si de fumat, dar fara sanse reale. Asa ca aleg viata. O sa renunt la sindromul “ochi si degete”, stiu ca pot, doar intotdeauna am reusit cand mi-am propus ceva. Si ca intotdeauna incep de dimineata. Azi o sa fiu invizibila pentru toata lumea… nu, nu, mai bine sa nu raspund la salut, sa nu raspund la glume, sa nu raspund si gataJ)) nu, n-o sa tresar cand o sa vad ca cineva intra sau iese din realitatea mea paralela. O sa fiu chill… si cool. Offfff, dar e devreme si un buna ziua nu a omorat pe nimeni. Pana la tine, imi sopteste vocea ratiunii. La modul real vorbindJ)), nici macar nu iti trebuie chestia asta. Mda, bine, fie. Iti ajunge seful de la capatul celalalt al firului. Cum construieste el realitati si universuri paralele nu o mai face nimeni. Ce naiba? M-a pus pe hold? Dar tu ce ai? Esti obosita? N-ai dormit bine azi noapte? Adevarul e ca nu. Am baut o ciocolata calda & spontana… devreme… de dimineata… si stii ca dimineata nu e nimic deschis, decat OMV-ulJ)). Zambetul asta ma omoara. Hai, draga mea, te rog, nu azi. Nu in prima mea zi la rehab. Si asta ma tine tot pe hold. La naiba, draga mea, viata ta e foarte trista.

Pana la sfarsitul zilei aveam sa aflam amandoua ca urasc curierii, dar ca totul o sa fie bine!!!!!!!!!!!!!