Draga mea, sistemul pick me, pick me m-a infricosat/angoasat/enervat mereu. Pana la tine… asa ca mai recunosc o data evidenta: te-am ales, pe tine te-am ales (vezi ce face muzica proasta din omJ) si ti-am mai zis ca nu era Mioveni, era Rovinari, dar, ma rog, asa e relatia asta, tu nu ma asculti niciodata cand vorbesc cu tine (vezi momentul umeri mici/n-are un rinichi). Si uite cum revin eu la ce stiu mai bine: agenda medicala pe anul in curs. Dar trecand peste persoana mea plina de farmec, as vrea sa nu uiti ca esti datoare cu povestea “lasa pestii sa vorbeasca pentru mine” si “important e sa ne tinem de mana”. Asta doar ca sa ne mai apropiem un pic de rigorile unui bestseller. Apropos, eu il visez editat macar la Londra, Roma, Viena si Budapesta.  

As fi vrut sa iti scriu haios despre cum alegem noi boli si bolnavi (mai ales tu) decat povesti de amor. Despre cum viata noastra devine “Agenda medicala 2008″ in loc de besteseller dupa un blog de succes. Despre cum el ma tine pe mine de mana, iar eu simt doar ca am pumnii stransi de-mi intra unghiile in carne. Despre cum 3 ani fara tine fac din el doar un “depresat” iritat in timp ce tu descoperi (din nou) ca esti the strong one. Despre cum el a pus niste pesti simpatici sa-mi zica lucruri pe care nu are curajul sa mi le spuna in fata (Doar ca eu nu stiu sa citesc pe buze, iar pestii erau  muti ca o lebada). Despre cum tu esti o muza imobiliara de la Mioveni pana in Salemi. As fi vrut sa scriu lucruri care sa te faca sa zambesti, dar ma opresc la titlu… Acum ca ai recunoscut )))

Pe sistemul “sa vada si el cum e” poti scoate pe cineva din lista de mess. Doar la un click distanta  e linistea. De fapt, linistea se numeste “revenge”. Si nu e liniste. Si nici dulce. Hmmmmm. Si atunci, ce rost are? Pai are, ca te poate feri sa afli, de exemplu intr-o zi de marti, ca cineva e prea obosit/ocupat/fara chef. Si-atunci ce alegi? Sa te reindragostesti de prietenul tau sau… Sau sa pedepsesti calul ignorant. Ce-ai alege intre maiou si borseta, zi adevarul!:-))) Eu as alege viata, stie si DJ-ul, asa ca go out and play!    

Mai tii minte, draga mea, vremurile in care atingerile noastre erau naturale si se vedea ca nu e prima data cand o facem? Mai tii minte cum felul in care tu m-ai cuprins cu bratele si felul in care eu ti-am soptit la ureche nu au scapat ochiului unui barbat experimentat asa cum este Dan B.? Of, draga mea, avea dreptate. Am si eu dreptul sa-mi traiesc viata, am dreptul la fericire, iar tu esti minunata… nu, nu, nu. Sa nu intelegi gresit. Dan B. nu te vrea. Adica, nu ti-ar lua o pizza in club si nici nu ar dansa “lasate” cu tine pana dimineata. Dar te admira. Asta e clar. Desi, sunt sigura, relatia n-ar fi mers niciodata, ca doar lui nu-i place sa calatoreasca. Si te-a rugat sa tii pentru tine faptul ca si-a luat apartament intr-un complex rezidential din zona 0 sau 1 sau care o fi fost ea. Offffff, poate ca altfel ar fi fost totul daca am fi alesa sa fim cool, nu sa ascultam o povesteJ))

La nivel declarativ esti mai buna decat mine. Eu sunt autista… nu e vina mea, ei m-au facutJ)). De fapt, oricum esti mai buna decat mine… eu sunt doar sincera, nu te-am mintit niciodata, chiar am vazut mai rauJ)))

Dar sa revenim la “atunci”. “Atunci” e timpul pe care oricat ai incerca sa il pui in cuvinte… degeaba. Fluturii nu pot fi pusi in cuvinte, nu? De fapt asta e dovada. Despre fluturi n-am avut voie sa vorbim, pentru ca n-ai vrut tu J)))

 

M-am gandit mult, draga mea, ca noi nu suntem genul declarativ si cu atat mai mult nu ne declaram noi doua niciodata una alteia ca ne-am iubi. Buuuuun. Nu mi-ai cerut asta, dar hai s-o dam in dovezi!

Dovada: camera single pentru supraponderali aveti?. Dovada: Nu va suparati, imi puteti da adresa exacta de la Turabo Dorobanti, ala in care am fost eu “alaturi”? Dovada: “o sa fie bine, o sa fie bine, o sa fie bine… ”. Dovada: m-am hotarat sa devin prost in ziua in care tu te-ai hotarat ca fumatul ucide. Dovada: e rusine sa nu bei ca ti-a adus omu’ Martellu’ din partea casei. Deci beau. Dovada: nu m-a recunoscut, dar nu m-am suparat pentru ca, la un moment dat, te-a facut pe tine sa te simti intr-un fel. Dovada: I’ve seen worse cand niciuna dintre noi nu se mai confruntase cu situatia. Dovada: eu zic intotdeauna “si eu”. Dovada: mi-ar placea sa vedem amandoua Londra cu “teteu’”.

De fapt, nici nu e nevoie de toate astea… doar ca e misto cateodata sa te privesti dinafara vietii tale, cam asa cum povestim noi acum despre atunci….

 

Uite, nici nu stiu despre ce sa mai vorbesc. Ca am obsesia derularii cronologice a evenimentelor, desi nu sunt cea mai lucida ever. Dar e atat de greu acum sa scriu despre seri frumoase de decembrie si de ianuarie, despre cuvinte inventate pentru celalalt, despre recreatia mare (eu), despre dependenta (tot eu, desi si el si-o asuma), despre curse aeriene noaptea spre orase nestiute pana atunci si descoperite prin ochii/sms-urile/emotiile altcuiva. Stii ca mi te-am imaginat pe aripa avionului? Cu casca, ochelari de aviator si gecuta cu blanita la gat. Dar stewardul bogdan a zis ca nu esti tu. Si nici eu nu te-am mai vazut dupa un pahar de martell. Dar te-am sunat, pentru ca asa a zis paul, chelnerul si mergea cu Chianti. Si oricum aveam nevoie de cineva pentru bagajeJ)) de cineva care a venit pana in fata la catedrala intr-o noapte cu zapada si frig, doar ca sa ne imbratisam la ora 12 noaptea, de cineva care m-a invatat ca drumul spre gara duce pe unde vreau eu, de cineva de care mi-a fost dor, fara sa-l doresc vreodata, de cadoul meu… si nu, nu m-as fi mutat la tine, pentru ca nu esti gentleman si bei laptele din cutie si pentru ca la naiba, eu nu te-am facut experimentul meu, desi nu ti s-ar fi parut cel mai ingrozitor lucru din lume, in schimb tu ai experimentat nirvana cu mine la capatul celalalt al unei instalatii in care nici macar nu crezi.    

Ma enerveaza Marele Fumator ca se distreaza nascand un sistem in care oricine poate avea fani si ma lupt al dracului de mult sa nu mai fiu fanul nimanui. Stiu, stiu… E complicat sa folosesti in aceeasi fraza numele “Marelui Fumator” si sa si dracuiesti, dar stau chill pentru ca am auzit ca “cineva” o sa puna in curand in vanzare locuri in Rai. On line. Pe www.dumnezeu.biz, care suna mult mai misto decat www.god.ro sau punctcopunctuk. Si cat o sa mai razi cand Alina Plugaru o sa aiba tricou cu Tine?! Tot pe seama mea o sa Te amuzi sau o sa Te ascunzi miseleste ca orice barbat sa nu-mi vezi zambetul larg ironic de la un umar la altul? Zau, Fumatorule (ca intre fumatori… uite, poti sa tragi de la mine sau sa-Ti inchipui ca tragi ca, oricum, eu fumez pe doua strazi in acelasi timp, desi nu fumez aproape niciodata PE STRADA)! Zau, Fumatorule, give me a break sau “lason sange”, cum ar scrie Sandy un sms terminat cu “mi sau rupt pantaloni”. Stiu ca nu esti baiat rau si m-am gandit in ultimul timp ca, Papusarule ti s-au incalcit degetele in atele mele. Si ascut foarfece, Papusarule-Jucator-Fumator, dar eu n-am curaj sa tai ca n-am taiat degetele nimanui pana acum si daca nu mai poti sa zbori? Cand m-ai intamplat sa am eu asa asteptari de la lume ? Nu mai vreau asteptari, Fumatorule, vreau sa ma ia viata placut prin surprindere ca astazi, uite, nu mai pot sa zic ca au inflorit ciresii, zic ca a inflorit corcodusul. Corcodusul, Papusarule ?! Pai eu vreau sa ma bucur de cires , ca ciresul e romantic si elegant si corcodusul nu a fost niciodat glamour… Doar umilinta si ispasire intru izbavire, Papusarule… Ca Tu esti John Malkovich si toti John Malkovichii pe care i-am intalnit vreodata imberbi cu pasul lor adaugat, care e un handicap ca sindromul Lolita si, daca e asa, Papusarule pot sa sper ca nu o sa Te vad niciodata fericit inaintea mea. Ca nu merita, Fumatorule toti papusarii fericirea in care i-as putea cuprinde, ca mainile astea doua, Papusarule mangaie bolnavii mai ceva ca in « Pacientul englez », dar ma spal des pe maini, pentru ca eu, Jucatorule sunt curata.

E greu sa-ti amintesti povesti vechi, mai ales cand simti ca o luna e cat un an, iar un an… ei bine, anul e an, nu? Ca doar nu suntem toti Feti Frumosi, nici macar Feti albi, cum zicea cinevaJ)))) n-am pretentia ca as fi o Seherazada post-moderna, chiar deloc in ultimele saptamani, iar de cand am citit-o pe Anais Nin, mi se pare ca nici la psihanaliza nu ma pricep asa bine si totusi nu sunt proasta. Nici eu, nici ungurii (cel putin asa am auzit, si despre mine si despre ei). si atunci de ce nu pot intelege cu mintea ca dupa “te iubesc” vine oboseala, ca cel care te facea sa razi mult de dimineata trebuie sa spuna “si eu”, desi am hotarat ca nu ne mintim decat prin omisiune, ca intre caritate si devianta e o granita atat de subtire. Mintea mea chiar nu poate intelege de ce povestile se repeta si de ce o poveste noua o anuleaza pe alta mai veche, mai frumoasa si mai de neatins. Si nu inteleg de ce te-ai mai apropiat in ziua in care m-ai gasit cu Dumnezeu la masa… pentru ca eram foarte frumoasa asa, cu parul ridicat, pentru ca vroiai sa te uiti la mine in timp ce vorbeam sau doar pentru ca ai vrut sa-i ceri LUI o tigara? Si sa-I platesti cafeaua? Si apoi sa simti ca ti s-a raspuns la toate rugile. Sa fii zen.   

Stii, draga mea, ca suntem nebuni. Noi doua, Ronaldinho si restul distributiei. Dar am hotarat la un moment dat ca asta nu ne deranjeaza. Ba dimpotriva. Ce ma deranjeaza e ca special guest starul nu a fost invitat de nimeni in povestea asta, dar, intr-o zi, ne-am trezit cu EL sunand din fata blocului: ma primiti si pe mine la un ceai la voi? Dragut din partea ta ca ati pastrat legatura, dar uite cum cred eu ca ar fi trebuit sa fie, de fapt: Antibiotice intra pe mana unui conte cu veleitati de autor nepublicat (stii ca incurc mereu autorii astia intre ei) si se muta in Bulgaria, langa o crescatorie de ursi polari (am hotarat ca-i cu happy ending, asa ca incepem cu figuratia).fabrica se extinde si incepe sa produca si pastile derivate din untura de focaJ)). Aristocrata, nora celebrului Pisoi, mosteneste padurea fermecata si, ca prin minune, isi recapata fecioria (intr-o traducere aproximativa a realitatii). Si Dmitri rezolva anumite chestii in sens invers acelor de ceasornic, iar colegul colegului, pentru ca te iubeste nespus, te lasa sa pleci (uite am trecut la personajele principale), moment in care, in timp ce pe fundal se aude „You’ll never walk alone”, autorii publicati si nepublicati se retrag, tinandu-se timid de mana, de pe scena. stiu, stiu, stiu, tocmai noi lipsim, dar nu m-am hotarat inca daca tu esti genul menage a trois cu mari romani si nici daca eu mai vreau sa fac cateva poze pe blanita (de dragul vremurilor de altadata)J))